Atestare documentara:
Ca atestare documentara, Bisoca, cu derivatele sale Biseaca si Bisovca, apare amintita in Documentul 172/ 3 februarie 1522, un hrisov dat la cancelaria lui Radu de la Afumati, publica in Editura Academiei, Bucuresti, vol.I(1501-1525), cand domnitorul Tarii Romanesti daruieste mostenitorilot sai „plaiul Peceneaga” ,impreuna cu alte plaiuri, apoi in hrisovul din 1551 din timpul lui Mircea Ciobanu.Asezarea este insa,mult mai veche, acestea fiind confirmate si de publicistul Corneliu Stefan, de Basil Iorgulescu si Grigore Danescu , care se referea la colina Cetatuia, „un nou platou cu morminte vechi,sapate in piatra, in apropierea careia se afla un aglutinat de roca dura ce poarta numele de „Piatra Catelei”,de unde izvoraste paraul „Peceneaga”, toponimic ce provine de la tribul „pecenegilor bisini” care au locuit aici, conform descrierilor lui Basil Iorgulescu, ceea ce dovedeste ca asezarea este mult mai veche, descris si de Al Odoberscu in lucrarea sa,„Pseudocynegetikos”.
Este posibil ca peste toponimice cu aceste sufixe, date impuse de dacii autohtoni in zona, romanii victoriosi in razboaiele din 101-102 si 105-106, posesori ai unei culturi superioare, sa suprapuna radicalul catella , ceea ce inseamna „catea”.Dealtfel, colinele stancoase din localitate au denumiri de origine, ca: latina,Coasta Pietrei, Dosul ( Dosul Scitului-referire la zona Manastirii Poiana Marului), Piatra Rotariei, , Piatra Arsa, Piatra Catelei – obarsia paraului Peceneaga ce se varsa in Slanic la Vintila-voda. In vol.al III-lei(1551-1570) referitor la Tara Romaneasca, pendinte de Academia Romana, se mentioneaza ca „Mircea Ciobanu intareste comisului Tatu ocina” in anumite localitati, printre care si „Biseoca”.
Basil Iorgulescu, in Dictionar 1982, mentioneaza ca Bisocaeste sat atestat in documentele din 1522-1523, dispune de o biserica din lemn ridicata in 1875(la manastirea poiana Marului) si una din zid din 1883, localitate situata pe hotarul dintre judetele Rm.Sarat si Buzau, in preajma unui munte cu altitudinea de 960 m (Varful „Draganu”, care isi trage denumirea dein legenda primului descalecat impamantrenit in aceasta zona pentru merite deosebite in luptele impotriva cotropitorilor tarii).
In „Bibliografia localitatilor si monumentelor feudale din Romania”- Craiova-1970, N.Stoicescu mentioneaza ca Bisoca este inscrisa in „Catalogul documentelor Tarii Romanesti”, volVIII, Bucuresti 2006,pag.300 stipuleaza ca „Dumitrasco daruieste mosii ca Bisauca „.Potrivit ziaristului Nicolae Nicolae, in „Viata Buzaului”-anul III, nr.740/9 iulie 1970, arata ca originea toponimicului Bisoca este mult mai veche,asimilat substratului limbii romane, cu terminatia „oca”.
In revista Muzeelor nr. 1/1964, in studiul „Formarea si dezvoltarea comunei Bisoca si evolutia formelor sale economice” Tancred Banateanu induce ideea ca localitatea isi datoreaza botezul de la „etimonul slav „visokii”care inseamna „inalt”.
Satele componente, de origine straveche, aparute in ordine cronologica,astfel:
1 – Bisoca, satul de resedinta, fost „Satul al mare”;
2- Recea, asezat in mijlocul comunei, langa satul Bisoca. de la bulgarul „reka”, ceea ce inseamna rau( fiind situat pe raul Rm.Sarat), sau germanul „ratch”, ceea ce inseamna alunecus;
3-Baltagari, asezat in NE, descris de Al.Vlahuta ca „Abrudul Tarii Romanesti”, denumit astfel la la asezarea intemeiata de minerii care exploatau aurul cu baltagele in zona respectiva, la „Gropile de aur”;
4-Sindrila, in nord, unde a existat cel mai bun lemn de sindrila si sita din brad din toata zona subcarpatica de curbura;in poiana Ograda a fost asezat administrativul Manastirii Poiana Marului, teren pe care, impreuna cu alte suprafete din Poiana Baltagarilor, au fost „improprietariti” taranii bisoceni prin reforma lui Cuza;
5-Lopatareasa, sat asezat in partea de sud a comunei, cu denumirea ce provine de la mesterii prelucratori de sei si lopeti din lemn;in sat esxista catunul Bisocuta, mai tanar, unde s-au asezat de-a lungul timpului, locuitori proveniti din alte zone ale tarii;
6-Plesi, sat asezat in nordul comunei,sub masivul „Masa lui Bucur’, intemeietorul Bucurestilor,de unde izvoraste raul Ramnicu-Sarat si coboara apoi spre est in Vrancea, situat la limita cu vastele suprafete de padure ce se termina in Vrancea sau Ardeal;
7-Lacurile, sat asezat in vest, denumit astfel datorita zonei mirifice a padurii Lacurile, rezervatie naturala de rasinoase si lacuri naturale;
8-Sarile, sat asezat in partea de est a comunei , toponimic ce provine de la straturile si exploatarile subterane de sare.
(3) Istoria comunei este profund afectata, in mod pozitiv, si de toate personalitatile care au avut in atentie, sub o forma sau alta , Manastirea „Poiana Marului” asezata in satul Baltagari, in partea de nord a comunei Bisoca, precum si de multi alti oameni de cultura si administratie,asa cum este descrisa in recenta monografie „Bisoca-un paradis terestru”-2007,autor prof. Victor Andreica.